lucruri insignifiante care schimba viata

zilnic ne confruntam cu probleme si greutati, cu lipsa de timp sau cu traficul infernal. insa uitam sa ne gandim la lucrurile ce conteazza cu adevarat, la problemele cu adevarat grave al societatii in care traim. uitam de pilda ca sunt 40 000 de copii care mor zilnic in africa din lipsa mancarii sau a vaccinelor, uitam de batranii care isi traiesc sfarsitul in singuratate, uitam de bolnavii dein lumea intraga, prea saraci si neajutorati, uitam sa zambim copiilor pe strada...continuam sa le aratam fata urata a lumii incare traiesc, continuam sa le interzicem sa se exprime...traim intr-un univers prea egost, prea plin de sine, prea rau...traim si ne multumim si cu supravietuirea...dar tot in modul egoist.

preocupati prea mult de fizic si prea putin de suflet, ignoram cu buna stiinta raul, il ajutam chiar sa creazca si ne plangem apoi existenta de parca nu noi am construi-o. injuram si lovim, jignim si uram, suntem intoleranti si discriminatori...iar cand cineva ne spune asta, nu stim cum sa ne luam apararea...pt ca nu avem aparare...

suntem cel mai mare dusman al nostru si al celor de langa noi...nu ne pasa, desii de-a lungul vietii interactionam direct cu aproximativ 10 000 de oameni...nu ne pasa cum ii influentam, nu ne pasa...noi suntem principala noastra grija...fie ca ne dam a fi credinciosi cu frica de dumnezeu, fie ca ajutam ...nu vrem de fapt decat sa ne cumparam locul in rai...

viata nu e un joc de carti...in care joci cat ai banii pe masa, vietii nu ii pasa de bani sau de bunuri materiale...e ignoranta si rea, cea mai dreapta justitie de fapt...daca nu ne ajutam noi, daca nu ne zambim noi pe strada...viata nu o va face in locul nostru...

invata sa zambesti desi nu iti e bine, invata sa ajuti fara sa stie nimeni, invata sa taci chiar daca te deranjeaza cineva, invata sa fi diplomat si sa vorbesti ca un inger, invata sa fi boier in atitudine, un adevarat nobil al secolului xxi...pentru ca sufletul patat cu incultura, idiotenie si ura nu ti-l mai spala nimeni...
Tag-uri Technorati: idiotenie, intoleranta, viata, ura, nobil, atitudine de boier, invata, joc de carti, dumnezeu, zambeste, indiferenta

tipul de credinta ales de fiecare persoana in parte este parte a ceea ce crede sau a ceea ce a fost facut sa creada. nu de multe ori auzim sau invatam despre cat de rele sunt alte credinte si cat de adevarata este cea in care credem. crestinismul este majoritar in romania si se pare ca statutul crestinist al statului este o valoare in fata altor state.adevarat? privind problema prin ochii unui ateu mi se pare o imbecilitate; nu mai vorbim de discriminarea fata de alte credinte existente in tara. si oare ce este asa de diferit?cu ce este asa de special?

manifestarea credintei de catre crestini este din ce in ce mai vaga...oamenii se lauda cu dumnezeu, ii cer ajutorul si se roaga numai la nevoi, il ignora sau simt rusine chiar sa se inchine. cat despre lacasul domnului, biserica, stim cu totii cat de des o vizitam. poate pentru ca pana si preotii sunt din ce in ce mai necredinciosi, mai preocupati de partea materiala si tot mai putin devotati domnului. iar alaturarea cuvantului preot langa bani...pare un pleonasm, unul tot mai real din pacate.

rar intalnim oameni ce il au cu adevarat pe dumnezeu in suflet. oameni ce nu se lauda cu credinta, nu o arata dar prin simplu fel de a vorbi atunci cand pomenesc de domnul li se citeste emotia si dragoste pe fata, le sclipesc ochii si simpla lor prezenta este o placere spirituala.

desi mergem la biserica de pasti, desi ne laudam ca tinem post, desi ne inconjuram de icoane si cruciulite cand mergem la manastire...credinta ne lipseste. oare nu este pacat sa te lauzi cu acel in care crezi, cand de fapt uiti sa faci semnul cruci, uiti sa te rogi in tacere?

banii pentru biserici, pelerinajul de 5 stele in locuri sfinte, vizitele la manastiri cu cosul de picnic, in tinute indecente...asta e credinta noastra.

prefer sa cred mai putin si sa vorbesc si mai putin, credinta imi este in suflet iar in biserica nu cred...acelui ce ne-a creat nu-i ofer jetfe banesti sau laude stupide...il venerez in suflet, atat cat pot, atat cat sa nu ma laud si nici sa-mi fie rusine....

...dumnezeu nu are cont in banca si nici icoane scumpe pe pereti...nu are biserici imense sau apostoli miliardari...
Tag-uri Technorati: credinta, crestini, crestinism, stat, icoane, biserica, bani, dumnezeu

traim intr-o lume plina de conceptii demodate, de incultura si mult prea lipsita de libertate. desi majoritar democrata, planeta se scalda in reguli fara sens si taxe peste taxe ce iti ingreuneaza tot mai mult existenta...sunt necesare e motivarea guvernelor...dar ce inseamna un guvern de fapt?care este rostul sau intr-o societate ce merge mult mai bine atunci cand guvernul nu se amesteca...s-au creat bariere religioase intre oameni...lucru normal de altfel, insa barierele politice sunt cele care vin in ingreunarea comunicarii intre oameni. si desi se incearca o libera circulatie in interiorul unui continent sau altul, adevarata libertate este greu de atins.

intalnim frecvent state care ingradesc gandurile si conceptiile oamenilor, care impun o anumita stare econamica, de fapt econamia e ultimul lucru pe care un stat ar trebui sa il controleze. aici ar trebui sa fie adevarata libertate, iar statele deschise la libera circulatie economica sunt printre cele mai moderne.

raspunsul este ca poti sa iti pastrezi identitatea nationala si religioasa, chiar si distrugand granitele politice sau economice.un irlandez ramane irlandez si dupa 10-20 de ani de locuire in alta tara. numai granitele politice il impiedica sa se simta "ca acasa", sa poarte numele de emigrant. si oare de ce? nu este tot om ca si ceilalti? nu face oare el parte din acelasi regm?...

in intentia de a face o lume mai buna...lucru greu de obtinut. inocenta oamenilor se pierde odata cu cunoasterea cuvantului rau. pentru ca da, lumea e tot mai rea si uita sa intinda mana celor ce au nevoie, pentru ca zambetul unui copil este sters odata cu lipsa hranei si certurile parintilor, pentru ca tot ce este frumos il uratim intervenind, pentru ca suntem dispusi sa facem orice pentru a ne fi noua mai bine...
Tag-uri Technorati: politica, economie, bani, emigrant, zambetul unui copil, hrana, uratire, lume

faptul ca am un blog nu este motiv sa ma laud sau sa ma falesc...cu atat mai putin cu cat nici nu sunt obsedata de numarul cititorilor sau abonatilor la blogul meu. am citit azi o disputa deloc elaganta intre "cei mai cititi bloggeri romani"...mi-a lasat un gust amar..platesc oricat pe oricine imi va da doua palme zdravene sa ma trezesc inainte sa ajung ca ei...mi s-a parut pur si simplu odios sa te certi care e mai tare, sa iti numerii abonatii la blog ca pe simple firimituri de paine...

nu sunt ipocrita, si eu ma bucur si simt o oarecare satisfactie atunci cand vad numarul de citittori, insa nu ca sa ma falesc sau mai rau sa fac din asta o disputa...in plus domnilor bloggeri, definitia cuvantului blog ,daca o stiti, descrie activitatea facuta de noi ca simpla tinere a unui jurnal public...in nici un caz a unui buletin de stiri, asa cum se intampla cu majoritatea "celor mai" citite bloguri. ce vreau sa spun este ca multi dintre cititorii blogurilor populare nu vor sa iti afle gandurile, ideile despre orice lucru, ci pur si simplu sa afle informatie, fie ca e vorba de ultimele stiri, fie ca e vb de ultimele barfe, zvonuri, etc...multe sunt mai informate ca site-ul realitatii(rade ironic)...si oare de ce? incepeti o cariera in presa scrisa...puteti simti mai bine gustul "gloriei" voastre.

sincer imi sunt indiferente cele mai multe din aceste bloguri, prea putin interesate sa isi exprime propriile idei sau ceea ce iubesc cu adevarat, prea mult preocupati de succes si numere, prea falsi...

si gata, trebuia sa fi scris ceva mai interesant, nu-si are rostul sa mai consum curentul si timpul pe un subiect atat de evident pentru noi(cel putin pt mine)...si atat de ciudat pt altii...

pentru cei 163 de cititori din ultima saptamana...multumesc mult...nu mi-e rusine cu voi(doamne ferste, din potriva, va raman recunoscatoare...
Tag-uri Technorati: cel mai citit blogger, glorie, cititori, informatie, personal, interesant, 163

"surpizele" vietii sint infinite, nu se opopresc...sunt perioade in care ai da orice sa poti uita, sa nu mai simti nefericirea si rautetea...doar sa fi fericit...recurgi astel la tot ce te face vesel pe moment, ce te face aparent mai puternic. insa ajungi in momentul in care dependenta de aceasta fericire te sufoca si realizezi boala care te cuprinde.

vorbim de drogul numit fericire, de tot ceea ce esti dispus sa faci penru a o obtine, de compromisuri si de pierderea contactului cu realitatea. cu adevarat tragic este momentul in care vrei sa renunti, vrei sa vezi viata cu ochii luciditatii insa nu mai este nimeni care sa te ajute sa iesi din compromis, i-ai alungat pe toti aceia care iti voiau binele candva, singurele finte ce te inconjoara fiind acelea cu aceeasi boala, fiinte ce te trag inapoi si te afunda si mai mult in abis.

fie ca e vorba de dependenta de alcool , de droguri sau chiar de credite bancare , fericirea nu se obtine facand compromisuri, nu calcand in picioare pe altii si nici creindu-ti iluzia cu diferitele substante.cine nu a incercat?cine nu s-a gandit macar?...putini pot spune sincer asta...insa nu putini realizeaza dupa un timp consecintele ratelor la fericire...

daca ai ajuns in punctul in care nu mai ai cu e sa platesti iluzia fericirii, daca iti dai seama abia acum ca de prea multe ori ai dat cu piciorul la realitate pentru fictiune...e timpul sa te ridici si sa iti rostesti de fiecare data cand ti-e greu: "eu imi controlez viata"....

pentru cei care au reusit sa faca ceva mai bun cu mintea si corpul lor si au realizat ca nu exista fericire fara munca si suparari....
Tag-uri Technorati: fericire, rate, droguri, alcool, controlez, viata, corp. minte, suflet, abis, iluzie, curaj, consecinte

se intampla de multe ori sa ne atasam de persoane fara sa ne dam seama...si atunci cand deja este prea tarziu si vrem sa ignoram ceea ce simtim, ne loveste din plin ceea ce se numeste iubire.nu ne este nici unuia dintre noi strain termenul, tocmai pentru ca este atat de usor sa te indragostesti; fie ca este colegul de gradinita care ti-a dat primul sarut pe obraz, fie ca este cel in fata caruia simti tot timpul ca rosesti sau pentru cel care fluturii in stomac nu-ti dau pace.fie ca este vorba de adolescenta sau de maturitate, sentimentul numit iubire nu se castiga in timp, ci apare fara sa ne dam seama, instantaneu.iar daca ceva este sigur in ceea ce priveste sentimentele, faptul ca nu poti sa iti ordoni sa iubesti pe cineva este cel mai adevarat lucru.

dar oare este iubirea un pacat ce te obliga sa te framanti?acea pedeapsa care te face sa uiti complet de ratiunea cu care ai fost inzastrit de natura si sa iti pierzi complet capul dupa o alta persoana, fie ca aceasta iti impartaseste sau nu sentimentele?...hmm...e greu de raspuns.faptul ca nimeni nu este strain de suferinta in dragoste , sau mai rau de ignoranta sentimentala din partea celui pe care il iubesti, nu clarifica intru totul problema.ba din contra, te face sa te gandesti uneori de ce ti-e dat sa iubesti daca nu esti iubit?daca nu ti se impartasesc sentimentele?...

simplul fapt ca nu poti convinge o persoana sa aiba sentimentul suprem pentru tine, oricat de tare l-ai avea tu pentru aceasta, motiveaza si mai mult persoanele ranite sentimental sa recurga la tot felul de solutii disperate:fie sa renunte definitiv la iubire, innecandu-se in propia deznadejde sentimentala, fie chiar cazuri si mai extreme ce gasesc unica solutie suicidul.

dar este oare acest sentiment numit "iubire" condimentul perfect pentru o viata fericita si lipsita de griji?...savantii englezi spun ca adevarata dragoste se consuma in maxim 3-4 ani...ramane doar afectiunea si obisnuinta cu persoana ce ai iubit-o candva.pasiunea de asemenea scade, apetitul sexual pentru cel iubit fiind din ce in ce mai scazut.solutii?...poate ca a incerca mereu ceva nou ar rezolva partea sexuala, insa cea emotionala...mi-e teama ca nimeni nu o poate rezolva.iar gandul de a trai o viata intreaga langa o persoana pe care ai iubit-o candva insa tot ce a ramas este respect si obisnuinta...infricoseaza.

pacat este ca majoritatea cuplurilor din ziua de azi isi petrec timpul mai putin iubindu-se si disfrutand de senzatia temporala de adevarata dragoste, si tot mai mult comportandu-se ca "maturii", certandu-se sau lasandu-se cuprinsi de gelozii stupide.

cat despre mine...eu nu sunt cel mai bun exemplu de dragoste perfecta sau de vise inplinite...insa un lucru am invatat ca nimic nu costa sa incerc in continuare, sa cred ca poate iubirea imi va arata si fata ei blanda, nu doar cea indepartata si rece...sper si lupt pentru iubire, chiar daca e departe si indiferenta acum...candva isi va gasi loc si pentru mine...
Tag-uri Technorati: iubire, sexual, despartiri, certuri, iubiti, dragoste, senzatie, adevarata iubire, pasiune

care ne sunt valorile?...nu cele personale, ci cele ce ne calauzesc pasii in viata, ne motiveaza si ne fac sa ne dorim tot mai mult.cine sunt acei idoli pe care ii vedem altfel decat celelalte persoane publice?...traim intr-o era plina de asa numiti idoli...ii urmam cu credinta, le copiem comportamentul si stilul in speranta de a ajunge macar pe jumatatea lor, insa ii abandonam, dupa varsta, pentru altii mai buni...si ne schimbam pentru aceia.cati idoli avem din copilarie pana la maturitate?incetam oare sa cautam persoane aproape de perfectiune vreodata?originalitatea este un lucru atat de rar incat este aproape imposibil sa gasesti o persoana care sa nu copieze stilul alteia.fie ca e vorba de papusi, de cantarete sau de importanti oameni de afaceri , incercam sa ne stabilim un tel in acesti oameni.
este oare bine?unde este greseala in a imita pe un altul si a nu iti permite tie sa fi tu insuti?...de mica visam sa ajung dansatoare, priveam uimita perechile frumos imbracate cum zburau parca pe ringul de dans pe ritmuri latino.mai apoi dorintele mele au crescut, am inceput sa imi doresc o coafura ca a unei cantarete sau o profesie ca a altei personalitati. am fost sigura ca sunt perfecta sa fiu psiholog dupa ce am discutat cu unul...apoi m-am axat pe literatura datorita unui scriitor a carui carte m-a marcat.am ajuns insa in punctul in care vroiam mult prea multe, am realizat ca nu pot face tot ceea ce imi doresc.am realizat ca sunt lucruri la care sunt buna valorificandu-mi caracterul si cunostiintele si altele la care trebuie sa ma resemnez fiind simplu spectator.
ceea ce am ales sa urmez nu e rodul unui asa numit idol, nu vreau sa fac asta pentru k asa spune mama si tata sau pentru ca asa zice x sau y. vreau sa fac ceva anume pentru ca imi permite sa fiu eu, sa fac ceea ce stiu mai bine sa fac, sa manipulez, sa fiu rea si ferma, sa si trisez uneori dar sa si castig respect si admiratie. banii tii poti face usor si facand ceea ce iti place si ti se potriveste.
iar a fi avocat nu e asa simplu cum pare. avantajele sunt multe, ca si dezavantajele de altfel...dar daca esti sigur pe tine k poti face ceva, ba mai mult, poti sa o faci si "ca la carte", de ce sa nu o faci?de ce sa iti infranezi adevarata vocatie pentru ca iti e frica sau pentru k altii nu sunt de acord.
nu-ti visa viata, traieste-ti visele...asta trebuie sa faci ca sa te simti, in primul rand, tu bine...sa fi multumit de ceea ce esti si cum esti. sa primesti respect pentru ca ai avut curajul sa fii exact ce ai vrut tu sa fii...sa iti multumesti tie mai tarziu ca nu ai ascultat de altii si nu ai copiat, ai ales sa fi original. asta e tot ce conteaza.
Tag-uri Technorati: originalitate, meserie, inceput, copilarie, dans, avocatura, tel, scop, vocatie, idoli, spectator, viata, viitor, copie, respect, multumire, trisare, manipulare, fermitate, originalitate fara idoli, curaj

incercam sa vedem in noi, pe zi ce trece o persoana tot mai importanta, incercam sa capatam sens si sa avem un trecut de care sa fim mandri.inca din copilarie nu ne sunt straine poznaile si ''infloririle'' pe care le spunem celor de seama cu noi sau poate celor mari.tarziu ne dam seama de ridicolul faptelor si vorbelor, ne ascundem in tacere si incepem sa schitam un alt caracter.nu suntem straini de probleme, doar ca incercam sa le dramatizam cat mai mult posibil, gasind astfel un refugiu in propria neputinta de a le rezolva. distrusi fiint de insignifiant ne marginalizam si incepem sa ascundem tot mai mult adevarata noastra persoana, ascunzandu-ne fie in spatele unei persoana vesele, fie intr-o persoana singuratica si tacuta.insa nimeni nu ne stie adevaratul caracter, adevaratele sentimente, iar atunci cand hotaram sa le dezvaluim cuiva, constatam flatati ca ori suntem tratati cu uimire si dezaprob, ori cu "bucuria" de a nu ne fi fost pastrata identitatea.

am ajuns in punctul in care nimeni nu-mi este prieten, in care toti s-au dovedit a fi mult prea putin parinti sau mult prea putin prieteni...am ajuns in punctul in care ma uit suspect la orice persoana mi se apropie incercand sa ii citesc adevarata intentie...am ajuns in punctul in care toate fiintele ce le credeam frumoase si pure pana acum, s-au dovedit a fi pline de venin...

nu te mania pe dumnezeu ca a creat tigrul...bucura-te ca nu i-a dat aripi...spune un vechi proverb indian. insa oare nu tocmai asta a facut dumnezeu creandu-ne?nu a facut el oare fiinta"suprema", ce e pe punctul de a distruge tot ce era candva frumos si pur?

multi cred ca esti suparat pe toata lumea din cauza adolescentei, sau a imaturitatii....dar ce se intampla cand esti suficient de matur sa iei decizii, sa te intretii sau sa conduci masina?...de ce inca lumea ti se pare la fel?...de ce lucrurile nu se transforma in roz, ca atunci cand nu stiai ce e dragoste sau ce inseamna greu?...

cu totii stim mai mult sau mai putin sensul vorbelor, cu totii am simtit dezaprobul, cu totii vrem mai mult intr-o lume in care nu poti primi nimic...speram sa avem lucruri multe si materiale, familie si iubire, sa fim scutiti de grotescul saraciei si de penibilul nestiintei...insa uitam ca traim intr-o lume materiala mai mult, sentimental nula. adevatrata problema apare in momentul in care realizam puritatea actiunilor copilaresti si regretam anii petrecuti in nesiguranta, anii pe care nu i-am trait indeajuns de intens...
Tag-uri Technorati: insignifiant, viata, copilarie, maruritate, blog, adolescenta, caracter, schimbare, lume, prieteni, iubire, neputinta